CATEDRALA „INTRAREA DOMNULUI ÎN IERUSALIM”
Începe acum şi binecuvintează casa robului Tău, ca să fie ea veşnic înaintea feţei Tale, căci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vestit aceasta, şi, prin binecuvântarea Ta, se va face casa robului Tău binecuvântată, ca să fie înaintea Ta în veci”(II Regi 7, 29).
Catedralele au constituit dintotdeauna un punct de atracţie pentru turiştii care de-a lungul călătoriilor au căutat şi acele locuri care le oferă liniştea şi regăsirea de sine. Foarte multe oraşe celebre astăzi au fost consacrate de prezenţa unei catedrale care a fost martoră a multor generaţii, secole de-a rândul.
Izvorâtă din sentimentul îndatoririi faţă de cuvântul grăit de Domnul către regele David, precum şi din nevoia de hrană spirituală resimţită din ce în ce mai mult, într-o lume tot mai preocupată de consumismul ce a cuprins-o, ideea îndrăzneaţă a construirii unei catedrale în oraşul Voluntati, a luat contur, concretizându-se, odată cu punerea pietrei de temelie în data de 17.11.2007, într-o zi în care natura s-a dezlănţuit, vrând să confirme că marile realizari se înfăptuiesc doar cu sacrificiu şi determinare. Slujba de sfinţire a viitoarei catedrale ce avea să poarte hramul Intrării Domnului în Ierusalim şi al Sf. Cuvioase Parascheva de la Iaşi a fost săvârşită de către Preafericitul Daniel, Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, în prezenţa unui sobor de preoţi şi arhierei, precum şi a primarului oraşului, Florentin Costel Pandele, iniţiatorul măreţului proiect. Reprezentanţi ai Consiliului Local şi mulţime de locuitori s-au alăturat acestora, trăind cu emoţie un moment unic.
Înscriindu-se în tradiţia tipologică a lăcaşului de cult din Ţara Românească, planurile catedralei respectă caracteristicile specifice, ale căror începuturi se găsesc în ctitoria lui Neagoe Basarab, de la Curtea de Argeş, ansamblu care a inaugurat lanţul ctitoriilor aulice, încheiat cu biserica mănăstirii Văcăreşti.
Începe acum şi binecuvintează casa robului Tău, ca să fie ea veşnic înaintea feţei Tale, căci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vestit aceasta, şi, prin binecuvântarea Ta, se va face casa robului Tău binecuvântată, ca să fie înaintea Ta în veci”(II Regi 7, 29).
Catedralele au constituit dintotdeauna un punct de atracţie pentru turiştii care de-a lungul călătoriilor au căutat şi acele locuri care le oferă liniştea şi regăsirea de sine. Foarte multe oraşe celebre astăzi au fost consacrate de prezenţa unei catedrale care a fost martoră a multor generaţii, secole de-a rândul.
Izvorâtă din sentimentul îndatoririi faţă de cuvântul grăit de Domnul către regele David, precum şi din nevoia de hrană spirituală resimţită din ce în ce mai mult, într-o lume tot mai preocupată de consumismul ce a cuprins-o, ideea îndrăzneaţă a construirii unei catedrale în oraşul Voluntati, a luat contur, concretizându-se, odată cu punerea pietrei de temelie în data de 17.11.2007, într-o zi în care natura s-a dezlănţuit, vrând să confirme că marile realizari se înfăptuiesc doar cu sacrificiu şi determinare. Slujba de sfinţire a viitoarei catedrale ce avea să poarte hramul Intrării Domnului în Ierusalim şi al Sf. Cuvioase Parascheva de la Iaşi a fost săvârşită de către Preafericitul Daniel, Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, în prezenţa unui sobor de preoţi şi arhierei, precum şi a primarului oraşului, Florentin Costel Pandele, iniţiatorul măreţului proiect. Reprezentanţi ai Consiliului Local şi mulţime de locuitori s-au alăturat acestora, trăind cu emoţie un moment unic.
Înscriindu-se în tradiţia tipologică a lăcaşului de cult din Ţara Românească, planurile catedralei respectă caracteristicile specifice, ale căror începuturi se găsesc în ctitoria lui Neagoe Basarab, de la Curtea de Argeş, ansamblu care a inaugurat lanţul ctitoriilor aulice, încheiat cu biserica mănăstirii Văcăreşti.
Prin zveltetea ce o afişază şi prin dimensiunile impunătoare, urmând ca în momentul finalizării să fie una dintre cele mai mari catedrale de pe teritoriul României, catedrala impresionează şi atrage pe cei dornici de hrană spirituală. Edificiu reprezentativ în planul educaţiei religioase şi al culturii naţionale, respectând canoanele ortodoxe din punctul de vedere al spaţiilor interioare şi al funcţiilor liturgice ale acestora, lăcaşul de cult răspunde nevoilor spirituale ale credincioşilor prin împărţirea spaţiului în perfectă concordanţă cu înalta misiune a slujirii la sfintele altare.
Având un plan în cruce latină, biserica catedralei, respectă tradiţia ortodoxă, fiind alcătuita din exonartex, pronaos, naos şi altar. O atenţie deosebită s-a acordat aspectului de ordin funcţional al spaţiului, având ca rezultat realizarea unui balcon pentru credincioşi şi a unui cafas pentru cor, accesul spre aceestea făcându-se din exonartex.
Proporţiile şi armoniile arhitecturale vor crea acel echilibru necesar regăsirii statorniciei şi liniştii interioare pe care fiecare le caută atunci când trece pragul unui lăcaş de cult.
Având o capacitate de peste 3000 de credincioşi, catedrala impresionează de asemenea prin dimensiunile sale. În cifre, catedrala poate fi descrisă astfel:
Pentru un clopot, frumusetea estetica, timbrul, puterea, dar mai ales armonia sunetelor, depind in mod fundamental de profilul sau. Clopotele Grassmayr sunt adevarate instrumente muzicale, prin structura lor complexa generand mai multe tonalitati (la clopotele mari pana la 50 de tonalitati diferite).
Montate la data de 15.08.2010, Clopotele sunt inscripţionate cu versetele latine „vivos voco, mortuos plango, fulgura frango” (pe vii îi chem, pe morţi îi plâng, fulgerele frâng).
Având în vedere că patroana spirituală a oraşului este Sf. Cuvioasă Parascheva, către care voluntărenii au o mare evlavie, cel de-al doilea hram al catedralei îi este închinat acesteia. Deja devenit tradiţie, pelerinajul la moaştele sfintei de la Iaşi, l-a determinat pe Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, să facă un gest nobil în urma căruia Catedrala din Voluntari a devenit mai bogată, prin dania făcută de acesta în data de 4 decembrie 2008, constând într-un veşmânt al sfintei cuvioase, care a fost aşezat cu mare evlavie într-o raclă adăpostită de un frumos baldachin sculptat, aşezat în paraclisul catedralei, spre întărirea credinţei locuitorilor.
Odată finalizată, catedrala, va face cu siguranţă obiectul circuitelor din sfera turismului de pelerinaj, alăturându-se obiectivelor antropice de seamă, din jurul capitalei.
Şi cum nici un sacrificiu nu este prea mare pentru a ridica pe pamânt lăcaş Domnului şi a-I aduce închinare, prin strădanie şi rugăciune toată această lucrare de preamărire a lui Dumnezeu va fi dusă la bun sfârşit prin grija slujitorilor Săi de pe pământ.
Având un plan în cruce latină, biserica catedralei, respectă tradiţia ortodoxă, fiind alcătuita din exonartex, pronaos, naos şi altar. O atenţie deosebită s-a acordat aspectului de ordin funcţional al spaţiului, având ca rezultat realizarea unui balcon pentru credincioşi şi a unui cafas pentru cor, accesul spre aceestea făcându-se din exonartex.
Proporţiile şi armoniile arhitecturale vor crea acel echilibru necesar regăsirii statorniciei şi liniştii interioare pe care fiecare le caută atunci când trece pragul unui lăcaş de cult.
Având o capacitate de peste 3000 de credincioşi, catedrala impresionează de asemenea prin dimensiunile sale. În cifre, catedrala poate fi descrisă astfel:
- Suprafaţă demisol - 2.000m2
- Suprafaţă catedrală + pridvor - 2.000m2
- Suprafaţă cafas 1, 2 şi balcon - 500m2
- Înălţimea - de la -5,60 la + 50m la vârful crucii
- Lăţimea la abside - 34m
- Lăţimea la navă - 26m
Pentru un clopot, frumusetea estetica, timbrul, puterea, dar mai ales armonia sunetelor, depind in mod fundamental de profilul sau. Clopotele Grassmayr sunt adevarate instrumente muzicale, prin structura lor complexa generand mai multe tonalitati (la clopotele mari pana la 50 de tonalitati diferite).
Montate la data de 15.08.2010, Clopotele sunt inscripţionate cu versetele latine „vivos voco, mortuos plango, fulgura frango” (pe vii îi chem, pe morţi îi plâng, fulgerele frâng).
Având în vedere că patroana spirituală a oraşului este Sf. Cuvioasă Parascheva, către care voluntărenii au o mare evlavie, cel de-al doilea hram al catedralei îi este închinat acesteia. Deja devenit tradiţie, pelerinajul la moaştele sfintei de la Iaşi, l-a determinat pe Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, să facă un gest nobil în urma căruia Catedrala din Voluntari a devenit mai bogată, prin dania făcută de acesta în data de 4 decembrie 2008, constând într-un veşmânt al sfintei cuvioase, care a fost aşezat cu mare evlavie într-o raclă adăpostită de un frumos baldachin sculptat, aşezat în paraclisul catedralei, spre întărirea credinţei locuitorilor.
Odată finalizată, catedrala, va face cu siguranţă obiectul circuitelor din sfera turismului de pelerinaj, alăturându-se obiectivelor antropice de seamă, din jurul capitalei.
Şi cum nici un sacrificiu nu este prea mare pentru a ridica pe pamânt lăcaş Domnului şi a-I aduce închinare, prin strădanie şi rugăciune toată această lucrare de preamărire a lui Dumnezeu va fi dusă la bun sfârşit prin grija slujitorilor Săi de pe pământ.